duminică, aprilie 15, 2007

@ Ikea

Mi-am luat inima-n dinti si am dat o tura pe la Ikea. Am zis ca s-a deschis de aproape o luna, Pastele a trecut ... that's it, the thrill is gone. Nici macar nu m-am dus sambata ca am zis sa fiu precauta. Daca mai sunt d'astia ca mine care s-au abtinut cat s-au abtinut dar acum au rabufnit ... Nu, sa nu risc sa ma calc pe cap cu jumate din populatia Bucurestiului! Ma duc duminica si, mai mult, ma duc duminica spre ora inchiderii. Nu pot sa zic ca m-am calcat pe cap cu o tona de lume dar, pe alocuri, pe picioare tot m-am calcat. Bate ora 6. O voce disperata anunta din 5 in 5 minute ca magazinul s-a inchis si ca suntem invitati sa ne indreptam spre casele de marcat. Se sinchiseste cineva? Aiurea! Myself included, of course ca doar sunt si eu made in Bucharest ...

Anyway, experienta a fost asa si asa. Pe de-o parte, unele chestii sunt super ieftine. Mi-am luat o tigaie imensa de teflon cu numai 16 RON. Plus farfurii stil troaca cu 9 RON. Aveau si cu 3 RON da' eu le-am vrut p'alea pictate ... Plus patura cu 12 RON. Si mi-as mai fi luat multe alte diverse chestii numai ca eu cica m-am dus doar sa dau o tura, sa miros atmosfera, sa ma obisnuiesc cu compartimentarea ca sa nu ametzesc data viitoare cand ma voi duce sa imi pun cortul acolo tot weekendul. Am ajuns la 4 si jumatate dupa-amiaza. Cate puteam sa cuprind in privire si in plasa pana la ora 6? Not much ... :(

Pe de alta parte, unele chestii sunt foarte scumpe. Canapeaua la care am baloshit zile si nopti de-a randul, de cand am pus gheara pe un catalog lasat randomly la cutia postala pe post de teaser, este 3800 RON. 3800 RON o canapea care, fie ea si modulara, este pana la urma din carpe de diverse culori? Pai la banii astia mai bine iti iei o bucatarie ...

Per ansamblu da, este ca in celelalte Ikea in care am mai fost. Nu, nu este la fel de ieftin si nici oferta parca nu este la fel de variata dar macar este acasa ... nu la cel putin 1500 de km ... Si, conceptual vorbind, bate totusi la cur cam orice altceva mai exista pe la noi pe felia asta .... Deci, see you there next weekend!

joi, aprilie 12, 2007

SMS-uri made in Vodafone

Vi s-a intamplat si voua? Ati primit vreodata mesaje de tipul: "In data de ....... vi s-a emis factura cu numarul ....", sau "Termenul de plata pentru factura cu numarul este ...... Codul dvs de abonat este .... Va multumim ca ati ales Vodafone!", sau "Pentru a evita restrictionarea apelurilor efectuati ASTAZI plata facturii scadente in data de .... "? Eu primesc si le gasesc agasante. Nu ma agaseaza faptul ca trimit sms-ul ci momentul ales pentru diversele tipuri de sms-uri, frecventa si, de multe ori, formularea.

De exemplu, mi s-a intamplat sa primesc urmatoarea varianta: "In data de ...... vi s-a emis factura ... " zi de zi pana la scadenta. Zau, mi s-a emis factura? Si prin posta cand o primesc? Cu trei zile inainte de scadenta? Pai si-atunci? Cum vrei sa iti platesc? La posta si la benzinarii nu poti plati fara factura, bai Vodafone, stiai? La bancile cu care eram obisnuita nu ma mai lasi sa platesc decat daca am card. Ai nu zau! Poate nu am chef sa imi fac card! Pe internet, la fel, sa te plateasca mamaia. Unde te crezi, in Elvetia? Si atunci, ce vrei sa fac daca mi-ai emis factura dar nu mi-ai trimis-o si prin posta? Sa vin la tine la casierie? Unde, in celalat capat al orasului? Pe bune, conduci tu pana acolo during rush hours? Ai tu timp de taiat frunza la caini, blocat in trafic? Atunci ciocu' mic si joc de glezne! Nu te mai obosi cu SMS-urile! Straduieste-te in timpul asta sa identifici o modalitate de a si face chestiile alea pe care ti le asumi sau macar termina cu bullshit-urile publicitare de tipul "Vodafone este alaturi de tine in fiecare zi!" sau "Vodafone te ajuta in felul tau!" Stii doar ca mananci rahat! Dar pesemne ca iti place ...

Altfel nu inteleg de ce, la 3 zile dupa scadenta, daca plata nu este efectuata, trimiti repede-repede varianta imbunatatita: "Pentru a evita restrictionarea apelurilor efectuati ASTAZI plata facturii scadente in data de .... ". Si? Ce mai astepti? Hai, restrictioneaza-mi-le, poate atunci o sa imi amintesc sa ma opresc si la posta sau la benzinaria Agip de pe langa casa, acum ca tot am factura ... Dar nu iti da mana, ha? Pai daca mi le restrictionezi, mai consum? Nu! Si penalitatile mai cresc? Nu! Si la tine conteaza fiecare cent ca vorba aia, doar asa te-ai facut mare si gras, nu? Altfel nu inteleg de unde atata isterie pentru 500.000 de lei vechi ...

Pai si daca nu mi le restrictionezi atunci de ce puii mei mai trimiti sms-uri zilnice pe tema asta? De ce ii pui pe roboteii de la Dept. de Plati sa ma sune de 5 ori pe zi si sa ma intrebe la ce ora efectuez ASTAZI plata? Uite n-am timp ASTAZI, nah! Am alte lucruri in agenda care nu sufera amanare. Asa ca ... fa-ti programare! Si, by the way, STOP CALLING! Really, unii oameni chiar munceste in tara asta!

Mda, cam asta mi se intampla sa gandesc lunar despre Vodafone si sms-urile sale. Nu mi s-a intamplat insa sa ma exteriorizez in vreun fel catre ei pana luna asta cand deja mi s-a parut ca au intrecut masura. Nu am platit din februarie cand am fost la Budapesta si am avut Roaming. In martie am fost mai tot timpul plecata si, evident, intre timp, s-au mai adaugat 500.000. In total, la 31 martie (data scadenta la factura mea) aveam de plata 151.9 RON. Pe 27 martie, deci inainte de ultima scadenta mi-au mai trimis o data sms-ul cu restrictionarea apelurilor. Evident ca nu mi-au restrictionat nimic! Pe 3 aprilie (adica a 3-a zi de cand a expirat si termenul de plata pe martie) primesc urmatorul SMS: "Pentru a evita pierderea numarului de telefon si recuperarea pe cale juridica a datoriei va rugam efectuati azi plata facturilor restante. Dep. Plati Vodafone". For the record, nu este prima data in 7 ani cand platesc 2 facturi odata. Asta mi se intampla mai ales de cand au restrictionat foarte mult posibilitatile de a plati in numerar, la banca. In acest rastimp am avut si facturi de 3 milioane (rar, dar .... shit happens!). Si le-am platit, nu am trisat! Si deci ... "pierderea numarului de telefon", "recuperarea pe cale juridica a datoriei"? What is this shit????? Bine, nu ca i-as lua in serios. I mean de cate ori au zis ca imi restrictioneaza apelurile si nu mi le-au restrictionat? Dar oricum, what is this shit?

Asa ca le-am facut sesizare. Le-am explicat in mod civilizat (nu in stilul pamfletist de mai sus) frustrarile mele. Le-am sugerat pe final ca daca doresc sa remedieze oarecum situatia sa imi trimita cat mai curand un SMS de genul: "Am primit sesizarea dvs. cu numarul _______. Ne cerem scuze pentru inconvenientul creat si va invitam sa achitati factura restanta in cel mai scurt timp posibil. In caz contrar suntem nevoiti sa va restrictionam apelurile pana la efectuarea platii. Va multumim ca ati ales Vodafone!".

Daca doriti sa cititi si varianta cizelata a celor exprimate mai sus let me know :). Va trimit documentul pe e-mail ca sa il trimiteti si voi, over and over again, celor de la Vodafone ori de cate ori va simtiti hartuiti. Eu l-am trimis si the outcome a fost urmatorul - la o saptamana dupa ce am facut sesizarea am primit de la ei urmatorul SMS:

"Sesizarea Dvs cu numarul 800252 a fost primita. Ne cerem scuze pentru inconvenientul creat si va multumim pentru plata efectuata (n.r. - pentru ca le-am facut totusi plata inainte de Pasti). Va multumim. Vodafone."

Probabil ca si acest SMS intra tot in categoria de bullshit publicitar de tipul "oh, we care ... suntem alaturi de tine in fiecare zi". Ma indoiesc sa isi schimbe in vreun fel politica de hartuire inutila, incoerenta si ineficienta a abonatilor prin SMS-uri false sau doar partial adevarate. Dar daca suntem mai multi care alegem sa nu ne resemnam ... cine stie ...


miercuri, aprilie 11, 2007

Cristos a inviat! Adevarat, dar pana cand?

Am avut intotdeauna o dilema: cat timp dureaza "Cristos a inviat!"? Cat timp salutul obisnuit cu care te adresezi unui cunoscut atunci cand il intalnesti, cu care incepi o conversatie telefonica sau un e-mail este inlocuit de acest "Cristos a inviat!"?

La un moment dat se transforma intr-o adevarata competitie. Suna telefonul si este sezonul sarbatorilor Pascale? Un simplu "alo" este so overrated! Raspunzi evident cu "Cristos a inviat!" pentru ca, oricum cel care te-a sunat planuia sa-si inceapa conversatia cu exact aceeasi urare dar, daca i-o adresezi tu primul, el va fi nevoit sa se multumeasca numai cu "Adevarat a inviat!" Ii iei vorba din gura, uuuu this is such a fun game to play! Yeeey!

Daca totusi cel care te-a sunat reuseste sa rosteasca primul incantatia traditionala de Pasti, parca simti o frustrare launtrica si, resemnat, raspunzi cu "Adevarat a inviat!". In sufletul tau insa, te simti de parca ai luat 9 la un examen la care stiai ca, la fel de bine, ai fi putut lua 10. Daca nu-i asa, atunci de unde graba asta, pe care am intalnit-o la multi, de a te intampina cu aceasta urare rostita pe nerasuflate incat, de multe ori, suna mai degraba a amenintzare? Exces de evlavie? Vreo superstitie pe tema asta? (ca slava Domnului, daca ar fi sa facem un clasament al celor mai superstitioase popoare, romanii cu siguranta sunt in top...) Castigi mai multe bile albe la Judecata de Apoi cu "Cristos a inviat!" decat cu "Adevarat a inviat!"? In fine, poate mi se pare mie, de la prea mult agasament pascal, but still ...

Revenind insa, pana cand acest "Cristos a inviat!" inainte de orice? Si cu ce frecventa? Presupunem de exemplu ca te intalnesti cu cineva astazi si indeplinesti ritualul intampinarilor pascale. Maine te vezi din nou cu aceeasi persoana. Ce faci, o iei de la inceput - "Cristos a inviat!" / "Adevarat a inviat!"? Judecand dupa privirea strapungatoare pe care mi-o arunca mama in fiecare dimineata cand indraznesc un "sarumana" sau un "buna dimineata" in loc de "Cristos a inviat!" as zice ca da, executi acest ritual in mod repetat, ori de cate ori ai ocazia. Chiar daca te vezi cu aceeasi persoana, in aceeasi zi de mai multe ori? Este un mister inca neelucidat ...

As vrea totusi sa stiu cand lucrurile vor reintra in normal. Cand voi putea din nou sa ma adresez cuiva, oricui, cu "buna ziua" fara sa fiu privita ushor ciudat si cu o urma de mila - "biet suflet pierdut, vei arde in flacarile iadului ..." Any ideas? If so, please be so kind and let me know.

Cimitir multifunctional

Nu stiu altii cum sunt, dar la noi acasa este obiceiul ca de Pasti sa se mearga la cimitir pentru a onora memoria celor plecati dintre noi. Am procedat similar si anul acesta.

La un moment dat, printre morminte, vreo 7 indivizi luau masa. Nu era vorba despre o masa improvizata, pe genunchi, alcatuita dintr-un botz de coliva, un covrig si un pahar de vin cum se practica la inmormantari sau la pomeniri. Nu. Era o masa in toata regula, de plastic, ca acelea cu gaura in mijloc pentru umbrelutza. Era acoperita cu fatza de masa. Farfurii, tacamuri, pahare erau toate la locul lor. Si nu erau de unica folosinta. Pe masa, bucate variate, bautura nelipsita. In zona, nici un preot, nici o lumanare aprinsa, nimic care sa sugereze ca acolo s-ar fi intamplat vreo ceremonie cu iz religios, vreo comemorare, ceva ...

Era pur si simplu un picnic ... "la piatra rece", la umbra teiului batran ... Ca iarba verde ... gasesti mai greu la Belu. Oamenii ciocneau si se veseleau. Ma uitam consternata si ma intrebam daca nu cumva se filmeaza o noua productie semnata Kusturitza. Totusi, nu ...

So what else intr-un cimitir? Poate un spatiu de joaca pentru copii? Sau un cafe-internet? Un wireless acces point? O mica piscina, pentru zilele arzatoare de vara? Ce-ar mai merge in a place like this pentru ca it appears funerals are so yesterday's news!

Back to Bucharest

Nu va mai retin atentia asupra excursiei fulgeratoare pe care am facut-o pana la urma prin Viena. Nu de alta, dar risc sa transform acest blog intr-un jurnal de calatorie si nu asta a fost scopul sau initial :). Si asa incursiunea de tip "Fabricat in Budapesta" s-a intins pe suficient de multe pagini. Despre "Fabricat in Viena" as putea sa scriu o epopee intreaga, cu atat mai mult cu cat am fost acolo in repetate randuri. Este un orash in care merita sa revii over and over and over again si cu asta cred ca am spus totul. Detalii ... poate altadata :).

Revenind insa la Bucuresti: seara, ora 22.00, aeroportul Baneasa. La iesirea din aeroport, vreo 15 taxiuri insirate. "Doamna, doamna nu doriti taxi?" Intreb, de curiozitate, cat costa o cursa pana la Piata Iancului. Mi se raspunde "Aaa, nu mult! Cam 50 de lei (n.r. - adica 500.000 de lei vechi)". Am pufnit si am raspuns "Stiti, aici este aeroportul Baneasa, nu Otopeni. Si ma intereseaza o cursa pana in Piata Iancului, nu pana in comuna Pantelimon!" Am chemat, desigur, un taxi la comanda. Pana in poarta casei ne-a costat, cu tot cu bacsis, 18 lei grei.

Home, sweet home ... Oare?

marți, aprilie 10, 2007

In loc de concluzie

Am plecat dezamagiti de la gara. Viena era deja compromisa din momentul in care am constatat ca nu puteam inchiria o masina. Acum, ca pierdusem trenul cu care ar fi trebuit sa ajungem acolo putin dupa ora pranzului, Viena devenise deja un moft.

Am pornit totusi la o ultima plimbare prin orasul care ne-a inselat asteptarile. Este, fara indoiala, incantator.









































































The Amazing Race

Descurajati de afisul sfidator de pe usa intram oricum si intrebam unde este casa de bilete. Ni se spune sa ne intoarcem la intrarea de la care venisem, sa mai mergem putin inainte si apoi, pe un culoar la stanga, ar trebui sa gasim casa de bilete.

Alergam inapoi cu sarsanalele atarnatoare si cu disperarea caracteristica pentru concurentii de la "The Amazing Race" in goana lor dupa indicii spre destinatia castigatoare. Mai aveam 20 de minute pana pleca trenul si noi nici macar nu gasisem casa de bilete. Ajungem la culoarul magic si ne despartim - el pleaca cu bagajele (pe care urma sa le cazam in gara pentru o noapte) in cautarea locului in care sa le depuna, iar eu ma duc sa cumpar bilete crezand ca am ajuns la destinatia potrivita. Dar nu, nimeresc de fapt la un alt punct de informare turistica. De acolo aflu ca pe culoarul la stanga mai este un culoar la dreapta pe care, daca merg drept inainte, voi gasi casa de bilete. Ajung in sfarsit, ma asez la coada, cumpar biletele. Au mai ramas 10 minute pana pleaca trenul.

Alerg inapoi pe peron unde G. deja ma astepta. Trenul pleca de la linia 1. In mod instictiv ne intoarcem spre intrarea principala de unde pornesc doar 4 linii. Una din ele, ne gandim, trebuie sa fie linia 1. Ei bine, nu. La ei numaratoarea incepe de la 6.

Pentru necunoscatori, gara Kelety este un foarte frumos monument arhitectural de prin secolul 19, impunator la exterior, ponosit si vetust la interior. La vremea aceea probabil nici nu aveau ce sa faca cu 4 linii. Probabil 2 erau de rezerva. Acum insa, altele sunt datele problemei. Gara s-a extins, cum era de asteptat, in lateral. Atata doar ca distanta intre capetele de linie initiale si cele nou adaugate este comparabila cu distanta de la Gara de Nord la Gara Basarab. Doar nu aveau cum sa modifice frumusete si pretiozitate de fatada de la 1800 toamna! Normal ca noile linii trebuiau sa porneasca mai din spate. Mult mai din spate!

Si uite asa, toate aceste detalii utile le aflam invartindu-ne buimaci pe peronul principal intre punctele de informare turistica care anuntau in geam "No train information" si intreband in stanga si in dreapta in speranta ca: 1. vom da peste cineva care sa priceapa engleza sau macar germana si 2. vom da peste cineva care ne-ar putea arata calea spre linia bine ascunsa, de interes pentru noi.

Desigur ca placute indicatoare pe tema asta nu existau. Si chiar daca ar fi existat, nu ar fi fost in vreo limba de circulatie internationala. Si nici paznici, gardieni sau alt personal administrativ care sa se foiasca pe la intrarea principala sau pe peron in zona centrala nu exista. Pur si simplu nu aveai cui sa te adresezi decat altor turisti ca si tine. Am nimerit pana la urma un cunoscator. Am inteles cam pe unde vine linia 1. Am reluat cursa cu sarsanalele in spinare (sarsanalele de Viena pentru ca grosul era deja cazat in camera de bagaje a garii pentru numai 9 euro / 24 de ore). Mai aveam 3 minute. A fost sprintul vietii mele... Dar a fost degeaba! Evident ca am pierdut trenul. Urmatorul pleca peste 2 ore.

luni, aprilie 09, 2007

No train information

Zis si facut! Abandonam ideea de a inchiria o masina si ne straduim sa aflam cumva ce trenuri sunt catre Viena, la ce ore si din ce gara pleaca ele. Intr-un final, reusim. Avand in vedere abundenta vorbitorilor de limba engleza prin Budapesta si frecventa punctelor de informare turistica nu a fost tocmai simplu. In fine, ca norocul erau trenuri spre Viena aproape din ora in ora. Totusi gandul de a ne cara in spinare cu toate sarsanelele era cel putin inspaimantator. Biletele urma sa le luam a doua zi din gara.

Teoretic, cu exceptia impachetarii minutioase a bagajelor multiple, pe care nu mai puteam acum sa le aruncam pur si simplu in portbagajul masinii de inchiriat, nu ar fi trebuit sa fie foarte greu. Ne sculam dimineata, impachetam, ne urcam in autobuz, mergem 4 statii pana la gara, cumparam bilete, ne urcam in tren si ajungem in 3 ore la Viena. Ce mare filosofie?

Totusi, filosofie. Trecem peste partea in care alergam cu 5 sarsanale (or more ... nici nu vreau sa imi mai amintesc cu exactitate) pana la statia de autobuz ... ca deh, fiind in centru nici un taxi nu ne-ar fi luat doar ca sa ne duca pana in capatul strazii si sa ne traverseze intersectia. Ajungem totusi la gara cu vreo 25 de minute inainte sa plece trenul. Suficient, ne-am gandit, ca sa iti cumperi bilet si sa te urci in tren.

Intram prin lateral, nu pe "usa" principala. Ne uitam disperati dupa panoul cu Departures / Arrivals. Fiind postat intr-un mod oarecum discret numai la intrarea principala il omitem pur si simplu. In gara, toate trenurile (inclusiv cele internationale) sunt anuntate NUMAI in maghiara. La fel, toate placutele si indicatiile erau in maghiara. Nu am fi putut identifica drumul catre casa de bilete nici daca l-ar fi semnalizat cu sageti de neon. Complet dezorientati ne indreptam spre un punct de informare turistica. Erau vreo 3 in plain sight. La cel mai apropiat dintre ele, pe usa trona un afis in limba engleza: "No train information".






















Need I say more?

Rent a car in Budapest?

Mai bine nu! Desi am plecat cu tema bine facuta de acasa - research pe internet si tot tacamu' - ne-am trezit la fatza locului ca nu putem inchiria o masina ca sa mergem la Viena in ultimele 2 zile ale sejurului nostru, asa cum ne-am propus.

Nu putem inchiria o masina pentru ca, desi traim in secolul 21, nici eu si nici G. nu ne-am facut card - nici de debit, nici de credit. De niciunul. Desigur ca pe site-urile firmelor selectate de noi aceasta informatie pretioasa - ca este MUSAI sa ai card ca sa poti inchiria masina chiar daca platesti cu cash - nu era trecuta. Peste tot scria cash OR credit card. La fata locului insa, sensul cuvantului "OR" as in "SAU" se confunda teribil cu cel al cuvantului "AND" as in "SI". Se confunda pana intr-acolo incat nici nu se mai face vreo distinctie intre ele.

Presupunand ca ai fi avut totusi card, crezi ca puteai sa inchiriezi totus masina in conditiile in care achitai cu cash suma in full pentru toata perioada de inchiriere? Ei bine da, DAR numai daca pe card ai fi avut un depozit de minim 500 de EURO! DA! MINIM 500 de EUR.

In schimb, la hotel / apartament NU SE ACCEPTA PLATI CU CARD-UL, numai cash!!!! Pai sa avem pardon, dar dupa ce ca plec cu o anumita suma cash la mine cum as putea sa mai am si pe card (fie el si imaginar) suma de 500 de euro? Imi pare rau dar nu am ajuns inca acolo. Si chiar daca as fi ajuns tot nu ma pot vizualiza carandu-ma cu miile de euro dupa mine pentru o vacanta de 6 zile pana la Budapesta. I mean really! Ma duc la Budapesta, nu la Londra si ma duc pentru 6 zile, nu pentru o luna. Ce mi s-ar putea intampla in 6 zile incat sa am nevoie de mai bine de 1000 de euro asa ... just for safety??? Cu atat mai mult cu cat e sezon de reduceri!

Si de fapt cati dintre turistii extra-sezonieri pe care ii vizeaza ei cu tot felul de reduceri la tot felul de lucruri (de la zboruri catre Budapesta pana la chilotzi) umbla cu miile de euro dupa ei, in cash sau pe card, mai ales daca vin pentru maxim o saptamana, la cumparaturi ??? ... Pe undeva simt o oarecare contradictie in termeni, dar ... maybe it's just me.

In fine, in lipsa de card trebuia sa versi cu titlu de garantie intre 1000 si 1200 de euro, in functie de politica fiecarei companii, de masina inchiriata etc etc., suma pe care evident urma sa o recuperezi cand returnai masina in perfecta stare. Credeti ca aceasta informatie pretioasa era disponibila pe vreunul din site-urile marilor firme de rent-a-car in Budapest? Evident ca nu!

La Viena nu puteam sa nu mai mergem pentru ca rezervasem deja camera la hotel si termenul de cancelare de 48 de ore in avans era deja depasit. In plus, ne facusem planuri - meeting people and stuff. Iar apartamentul din Budapesta il retinusem numai pentru 5 nopti, in ideea ca ultima noapte o vom petrece la Viena. Cine s-ar fi gandit ca la unguri este atat de greu sa inchiriezi o masina???

So what to do, what to do? Pai ... the old fashioned way - the train!

joi, aprilie 05, 2007

Casa noastra de la Budapesta








































Lovely, isn't it? Si numai 17 eur pe noapte de persoana .... :) ... Si este intr-adevar in centru ... In real walking distance to anything you need to see ... Right around the corner from the Jewish Sinagogue ... Simply LOVELY!

Ospitalitate made in Budapesta

Ajungem incet inapoi, la poalele dealului si ne oprim intr-o cafenea/pub. Cochet, dragut, cu aer de anii '60, american style. Ne asezam, comandam, iar chelnerul amabil ne intreaba "Wouldn't you like to try a traditional hungarian drink?" Ridicam din umeri si intrebam despre ce este vorba. Chelnerul raspunde cu o urma de mandrie nestapanita "well, it's a very strong drink made out of plums or different other fruits (pears, peaches etc.) named PALINCA" ... Oooo, PALINCA ... of course ... bautura traditionala a fiecaruia dintre popoarele balcanice. Astazi insa, bautura traditionala ungureasca. Am zis ok, sa incercam si soiul unguresc.

G. este un fin cunoscator, fiind ardelean. De fapt este din Arad deci este cand ardelean, cand banatzean, dupa cum ii convine. Oricum cultura sa in domeniul PALINCII si a diferitelor soiuri care exista este cu atat mai bogata. Diferenta intre o palinca buna si una proasta o pot face si eu. El insa poate distinge intre diversele tipuri de palinca - romaneasca, ungureasca, sarbeasca - cu toate gradele lor de calitate de la cea mai buna la cea mai proasta.

Asadar nu pot sa pun la indoiala faptul ca am fost serviti cu cea mai proasta dintre palinci, pe care o poti cumpara din piata (de la ei) cu 2 euro la litru, mai ales daca acest lucru este confirmat si de G. Tot asa, nu pot sa pun la indoiala faptul ca jumatate din degetarul pe care l-am primit fiecare fusese umplut cu apa inainte de a se turna in el licoarea magica. Pretul per degetar - 2,5 euro. Am platit si am plecat fara sa mai facem vreo oprire in drumul spre casa.

O zi prin Budapesta

Inarmati acum cu Budapesta Card purcedem totusi sa vizitam diverse ... stabilimente trecute in lista insotitoare, in ideea ca macar asa abordam orasul in mod organizat si, cine stie, poate reusim totusi sa identificam pe traseu si beneficiile bine ascunse ale acestui minunat instrument turistic.

Am inceput cu vizita la Citadela, cu a sa Statuie a Eliberarii incorporata. O constructie matusalemica in mijlocul careia au plantat un monument din 1947 ce marcheaza pasa-mi-te eliberarea tarii de dupa razboi. ... Adica inceputul ocupatiei sovietice ... Este vorba de fapt despre un grup statuar - o femeie cu o creanga de palmier in mana la picioarele careia stau alte doua statui - una simbolizeaza progresul, alta lupta impotriva raului. Va puteti imagina ce hidoshenie! Daca nu, incerc sa va ajut inserand niste poze ... Va las pe voi sa ghiciti care ce reprezinta :).







































Totusi, panorama este absolut superba si merita din plin urcusul anevoios pe sutele de scari, de la poalele dealului pana in varf ...



























































Dupa asta, batuti de vant si goniti de ploaie, ne-am refugiat in magazinul cu suveniruri sovietice si am depanat impreuna cu vanzatorul - un mosuletz dragutz cu aer interbelic - amintiri comuniste care ne unesc. Aici nu am facut poze. Am cumparat in schimb cate ceva pentru cei de acasa.

Am continuat apoi excursia in cadrul Citadelei. Am descoperit un pension cu miros de sanatoriu la intrarea caruia era anuntata cu mare pompa o expozitie de fotografii din timpul razboiului. Ne-am gandit ca or fi autentice si, cum batea un vant cumplit, am zis sa vedem despre ce e vorba. Platim 2 euro (de persoana) pentru ca, evident, Budapesta Card i-a lasat impasibili pe paznicii "expozitiei" si intram.

Cand, ce sa vezi, fotografiile de razboi pe care ni le imaginam trase in sepia, putin arse de trecerea timpului, inramate in stil interbelic si infatisand scene reale din al doilea razboi mondial erau de fapt niste fotografii descarcate de pe internet, printate alb-negru pe coli A3 de o calitate indoielnica si prezentand atrocitati din lagarele de la Auschwitz si de prin diverse razboaie contemporane - Kosovo, Irak, Africa etc. Am facut un pipi si am plecat. Indepartandu-ne observam o alta intrare discreta prin "spate" pe unde, ati ghicit, nu se platea nimic!

Revenire

Am chiulit de pe blog un timp. Mai bine de o luna. Nu cred ca a sesizat nimeni :). Azi, cand aproape am intrat in vacanta de Pasti, mi-am reamintit de ultima vacanta, de Budapesta si, incet-incet, de blogul lasat in paragina.

Am recitit acum post-urile mai vechi (salva Domnului ca-s putine! chiar daca sunt lungi rau) si am constatat ca incursiunea la Budapesta am lasat-o oarecum in coada de peste. Revin asadar cu alte cateva detalii si, poate, cu o concluzie.

Si in general revin pe blog chiar daca Bucurestiul nu prea ma mai inspira ...

Stay tooned.