duminică, noiembrie 11, 2007

De mare angajament

La mine pe strada s-a asfaltat in sfarsit luna trecuta. Prima data dupa 10 ani. Era si cazul - micile denivelari ramase de la ultima asfaltare s-au transformat treptat din crapaturi in gropi, apoi in gropi mai mari si, in cele din urma, in cratere. Asa ca in sfarsit s-a sesizat cineva si de la primarie si au asfaltat. Au terminat acum 4 saptamani. Admirabil as zice ... doar ca acum doua saptamani au spart din nou.

De ce? Doar nu este genul acela de situatii in care chirurgul isi uita o penseta in interiorul pacientului proaspat operat pe care il taie din nou ca sa il "salveze" de la o posibila septicemie ... Nu, normal ca nu. Atunci de ce? Cineva antrentat intr-ale Bucurestiului ar putea spune: "ca sa puna borduri". Da, si de asta dar nu numai atat. Ei bine sapa din nou ca sa schimbe canalizarea!!! Da, canalizarea. Deci nu decojesc doar asfaltul abia turnat. Nu. Sapa pana ii dezgroapa pe bunicii lui Decebal si ai lui Traian. Scot munti de moloz pe care ii planteaza in portile oamenilor, iar cand ploua, zoaie de noroi se scurg pe trotuar si pe fasiile de strada ramase in picioare ca niste vestigii de civilizatie uitate. Noroc ca, noiembrie fiind, nici nu ploua asa de des. Doar suficient cat sa inotam in mocirla de la un capat la celalalt al strazii. O strada asfaltata luna trecuta.

Si pentru ca muntii de moloz si mocirla nu ne pot fi de-ajuns, cei de la REBU s-au gandit ca nu are sens sa mai ridice gunoiul. Doar se lucreaza pe strada. Si daca e un santz sapat pe mijloc ei nu pot lasa masina in capatul strazii ca sa vina per pedes, din poarta in poarta sa stranga sacii de gunoi. Nu. Too much work can kill you - este demonstrat atat stiintific (vezi studii ale cercetatorilor americani) cat si practic (vezi povestea Ralucai de la Ernst&Young).

Bun. Si deci a trecut o saptamana, au trecut 2 saptamani si tot nimic. Numarul sacilor de gunoi creste precum Fat-Frumos din poveste. Daca nu ar fi asezonati cu munti de noroi, mai ca as zice ca ne-am inspirat de la poporul prieten olandez ale carui traditii si obiceiuri intr-ale gunoiului le-a trecut deja in revista Silvia aici si aici. Despre miros mai are rost sa vorbim? Cu tevile de la canal pe-afara si cu gunoiul neridicat de 2 saptamani si jumatate cum sa fie altfel decat ... imbatator?

Pan-aici toate bune. Atata doar ca de azi s-a oprit si apa. Toata apa - calda, rece, you name it. Ai zice ca e de la lucrari, dar azi e duminica. Nu este nici picior de muncitor pe strada. Poate se pregatesc pentru ziua de maine. Ar fi o chestie ... sa stam fara apa pana maine si cine stie cate zile dup-aia.

Dar macar s-a asfaltat luna trecuta. Tot e ceva!

Niciun comentariu: