marți, iulie 01, 2008

Traiesc in Bucuresti si asta imi ocupa tot timpul

In Bucuresti nesimtirea e un modus vivendi care castiga zilnic valente noi, nebanuite. De exemplu, este foarte trendy acum sa iti lasi masina in strada, oriunde, oricum. Nu, nu parcata ci abandonata pur si simplu in drum. In drumul cuiva. Daca masina este un SUV, cu atat mai bine - succesul este garantat.

Fie ca o lasi in curba, in mijlocul intersectiei, fie ca o lasi paralel cu trotuarul dar in asa fel incat sa ocupi o banda si jumatate din partea carosabila, fie ca o lasi in fata unei iesiri dintr-un garaj sau la intrarea intr-o parcare de bloc obturand acccesul celor care vor sa plece sau sa vina in incinta, fie ca o lasi intre scuaruri sugrumand calea celor care vor sa vireze la stanga sau sa intoarca, fie ca te asezi pur si simplu de-a curmezisul unor masini deja parcate regulamentar in locuri vizibil amenajate in acest sens NU CON-TEA-ZA!

Important este sa iti aduci zilnic contributia la paralizarea traficului macar intr-o zona de larga circulatie sau la rasturnarea planurilor pentru cel putin un alt cetatean care se trezeste ca, din cauza ta, nu mai poate iesi cu masina din parcare si, daca se grabeste sa ajunga undeva, trebuie sa fie pregatit sa plateasca un taxi pentru asta.

Ei bine daca ai facut asta macar o data in calitate de sofer inseamna ca incepi sa intelegi spiritul orasului, iar daca o faci cu regularitate inseamna ca esti bucurestean adevarat, indiferent din care parte a Moldovei te tragi.

Sa zicem ca ne-am obisnuit si cu asta - cu aceasta specie de nesimtiti. Sa zicem ca, daca ti-ai ales sa traiesti in Bucuresti sau te-ai trezit ca traiesti aici pentru simplul motiv ca parintii tai aici si-au ancorat candva cortul, ai ajuns si la acel nivel de performanta in care nu te mai enervezi chiar din orice. In care normalitatea are cu totul alte conotatii. In care ai inteles ca in acest oras ai sanse mai mari sa descoperi Sfantul Graal decat urme de bun simt la concetatenii tai.

Prin urmare, daca te afli intr-o situatie de genul acesta:


ai inteles pana acum ca nu are sens sa te dai cu capul de claxon pana apare tzaranul care te-a blocat, pentru ca risti mai degraba sa te sufoci in propriul airbag decat sa se intample sa vina carutzasul sa isi mute vehiculul in asa fel incat sa mai aiba si cei din jur loc de manevra.

Pentru ca da, am uitat sa adaug, cei care au descoperit aceasta miraculoasa metoda de a elimina stresul gasirii unui loc DECENT si mai ales ADEVARAT de parcare nici macar nu se mai sinchisesc sa lase semnalul de avarie pornit. Asta ar insemna ca se afla prin zona si au coborat pentru 5 minute sa isi ia un sandvici, un ziar sau o cafea de la chioscul din colt. Dar nu este cazul. Astfel de specimene pleaca pur si simplu la arat, pe tarlaua cuiva, in vreo cladire de birouri si revin la sfarsitul orelor de program. Si spun asta cu simtul raspunderii caracteristic unei persoane care si-a castigat onorabil statutul de Stan Patzitul prin suficiente ore petrecute in jurul masinii blocate in parcarea din fata blocului.

Ce este de facut? Intr-un oras ca Bucuresti nu s-a inventat inca retzeta de administrat in astfel de cazuri. Pot sa va povestesc ce am facut eu ori de cate ori m-am poticnit intr-o astfel de parcare-capcana. Fara vreun efect, desigur. Dar despre asta, in episodul urmator.

Over and out.

2 comentarii:

Cezar spunea...

Sunt o gramada de cretini in orasul asta. Vizibili, deranjeaza prin simplul fapt ca exista. Pe mine ma inciudeaza cretinii cau motociclete care ridica decibalii pana in inaltul cerurilor inclusiv la ora 3 dimineatza. Ma surprind cateodata imaginandu-mi cum se lovesc de un tslp si parca nu sunt eu acela care sa doreasca raul cuiva si asa aproape gratuit. Ma rusinez de propriile mele ganduri, deloc onorabile. Dar sincer NU-I MAI SUPORT. Eu cred ca este un fenomen. Cretinii din politie nu fac nimic dar poate cine stie ... totusi... macar un stalp mic...

madeinbukarest spunea...

Bai da, inteleg ce vrei sa zici si da, este inuman sa te gandesti astfel dar da, este imposibil sa nu o faci macar o data dupa ce ajungi la EXASPERARE.

In orasul asta, in care toti imping exagerarea la rang de arta, eu ma trezesc nutrind ganduri ucigase inclusiv pentru soferii de ambulante care isi folosesc ABUZIV prerogativele trecerii pe rosu cand se afla "in misiune."

E drept, locuiesc langa Spitalul de Urgenta prin urmare adorm, visez si ma trezesc in sunet de sirena dar zau, nu este zi sa nu ma intreb cat de "pe bune" sunt sirenele alea si daca chiar moare cineva daca tac dracului "din gura" si se limiteaza la semnale luminoase ........