marți, august 19, 2008

Despre nimic

Unde mi-s creierii? I-a vazut cineva? Can I have them back, please? I kind of need them ... Ma descurc si fara dar as prefera sa-i stiu acasa, in siguranta, ascunsi in cutia craniana. Sa ii admir din cand in cand, sa ma felicit ca-i am si sa ii pun la loc, la pastrare ... Poate candva o sa-mi foloseasca ...

Este ca si cand mi i-ar fi maturat refluxul. Si asta in doar 3 zile de rasfat la malul marii. Inchid ochii si aud cum clipocesc valurile in ureche.

Am atatea lucruri de facut si numai 2 zile la dispozitie !!!!! DOUA ZILE!!!! Infim! Vineri plec din nou departe de internet, de telefon, de tot ce m-ar putea ajuta sa mai bifez ceva pe lista aia lunga de TO DO-uri ... De MUST DO-uri de fapt ... TO DO-uri erau saptamana trecuta. Iar eu aud valuri cum clipocesc in ureche. Sunt atat de relaxata incat am senzatia ca ma aflu in stare de imponderabilitate. Ca plutesc asa, incet dar sigur, spre dezastru. Spre gaura neagra. Spre momentul in care toate lucrurile nebifate de pe LISTA AIA se vor napusti asupra mea si se vor sparge intr-un vacarm de voci revendicative pe care nu voi mai putea sa le linistesc niciodata.

Si totusi acum stau, zambesc tamp la ecran, scriu in reluare si raman cu convingerea ca totul in jur se misca in slow motion. Frame by frame ... E drept, ma ajuta si calculatorul care se misca si el de parca ar fi facut o baie in ocean ... Oricum, mai sunt 2 zile si kilometri de lista cu lucruri de rezolvat pana atunci. As vrea sa stiu care sunt alea ... Stiu ca sunt multe dar ... care erau? Ssssst, se aud valurile clipocind!

Creierii mei, i-a vazut cineva? As cam avea nevoie de ei ...







Niciun comentariu: