vineri, septembrie 26, 2008

30 (treizeci)



Is 30 the end of the world? Da sau nu? Atat as vrea sa stiu.

miercuri, septembrie 24, 2008

Creeaza o papusa, ajuta un copil!

UNICEF a lansat o noua editie a campaniei "Creeaza o papusa, ajuta un copil!". Yey! Este o campanie pe care au pornit-o in 2006 si prin care strang fonduri pentru a sustine diverse proiecte speciale in beneficiul copiilor ... cu nevoi speciale. In 2006 stiu ca au sustinut un centru de recuperare prin art-terapie pentru copiii cu dizabilitati. In 2007 parca a fost ceva legat de inundatii ... nu mai stiu exact. Iar acum ... sa vedem.

Ideea campaniei este geniala. UNICEF cheama "la carma" pe copilul din fiecare dintre noi. Ne invita sa cream, cu mic cu mare, cu geniu si candoare, o papusa dupa instructiunile pe care ei le mentioneaza pe site.

Papusa odata terminata primeste certificat de nastere, prin care creatorul ii poate oferi personalitate (nume, cetatenie etc.) si in care poate, in acelasi timp, sa-si lase cateva detalii personale (nume, adresa, telefon, e-mail). Si urmeaza, evident, sa fie expediata pe adresa UNICEF pana la un termen limita. Anul acesta termenul este 30 septembrie.

In interval de 2 - 3 saptamani, dupa ce colecteaza toate papusile si le selecteaza pe cele mai creative, UNICEF organizeaza o licitatie cu vanzare. Preturile papusilor pot urca de la 50 de RON la contravaloarea in lei a mii de euro. Papusile care nu sunt alese pentru catalogul de licitatie nu sunt abandonate. Ele locuiesc la sediul UNICEF din Bvd. Primaverii Nr. 48A si pot fi cumparate si dupa incheierea licitatiei, pretul lor fiind cel minim - cel cu care s-a deschis licitatia pentru papusile deja vandute in cadrul evenimentului.

Pana acum au contribuit la creatia de papusi oameni de toate varstele si toate categoriile - de la creatori de moda si vedete pana la simpli parinti si copii care s-au simtit inspirati si motivati de apelul UNICEF.

Daca n-ai timp, inspiratie, idei sau daca esti fericitul posesor a doua maini stangi cand vine vorba de lucru manual, nu-i nimic! Poti sa participi la licitatie si sa cumperi o papusa pentru copilul tau, sau pentru copilul din tine. Anul acesta licitatia este pe 9 octombrie. Da si tu o mana de ajutor!


marți, septembrie 23, 2008

Ca sa ne-ntelegem


Despre asta este vorba in propozitie ... Sau in fantezie, mai bine zis ;)


Ultima gaselnita


Pianul. Cand eram mica eram fascinata de pian. Intr-un an Mos Craciun mi-a adus un pian din acela mic, de jucarie. Chinezesc. Albastru. Pe vremea aceea toate erau chinezesti. Stiloul, penarul, ascutitoarea, trusa de matematica, poneiul roz ... Si pianul, desigur. Cel de jucarie. L-am brutalizat pana i-au sarit clapele incercand sa imit gesturile afectate ale pianistilor care apareau pe la televizor, in mod accidental. Intre 2 mari Congrese de partid ... De obicei pe 1 ianuarie cand se transmitea totusi, chiar si atunci, concertul de Revelion de la Viena.

Si deci i-au sarit clapele, zic. Intr-un final. Ai mei cred ca s-au bucurat pentru ca in sfarsit aveau si ei parte de putina liniste. Prin urmare nu s-au gandit sa-mi ia altul. Nici sa ma treaca pe varianta intermediara ... Sa-mi faca un upgrade de la jucarie la ... sa zicem pianina. Nu. Iar eu imi doream doar pianul. Nu si lectiile de pian. Conceptul de lectii, profesor etc. ma faceau, la varsta aceea, sa stramb din nas. Abia ingurgitam lectiile de engleza. Asa ca am oftat adanc pentru pierderea suferita si am mers mai departe. Am descoperit elasticul si coarda. A fost suficient pentru ca idila pentru pian sa paleasca definitiv. Plus ca, pe parcurs, s-a dovedit ca talentul muzical nu m-a dat niciodata afara din casa. Deci si ai mei au rasuflat usurati si nu au mai privit inapoi la clipele in care ii haituiam cu "concertele" mele de sufragerie.

Totusi, din cand in cand pianul-fantoma ma bantuia. Printr-a saptea o prietena de familie si-a serbat ziua de nastere intr-un mod inedit. In acel context fiecare dintre invitati trebuia sa pregateasca un moment .... artistic. Eu am spus bancuri. Ea a sustinut un recital la pian. Pentru ca fusese chinuita vreo 4 ani la rand cu lectii de pian. Asa, pur si simplu ... nu pentru ca ar fi avut vreun talent anume. Imi amintesc ca am oftat si m-am gandit in sinea mea ... "daca as fi luat si eu lectii cu ea? ..."

Printr-a noua, am fost intr-o tabara in care uneori, seara, eram impartiti pe grupe si incurajati sa organizam diverse reprezentatii pe scena din sala de festivitati. Aveau si un pian acolo ... Ne-am privit ... Ne-am zambit ... Ne-am atins ... Si atat. M-am intors acasa ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat.

Asta vara, cuprinsa de febra vintage si virusul cumparaturilor online descopar un blog interesant cu anunturi diverse. Printre afise cu targuri si lansari de colectii retro gasesc si un timid ... "stiu pe cineva care preda lectii de pian". Click si ... in secunda urmatoare scriam mail. Dar atat.

Aseara, intr-un context anume, ascult vreo ora in sir Chopin. Continuu azi la birou ... cu alte 6 ore de Chopin in Repeat Mode. Scriu din nou mail. 

Cat de tarziu este prea tarziu ca sa te apuci de lectii de pian?



vineri, septembrie 12, 2008

joi, septembrie 11, 2008

Leapşa cu concurs

Ca orice român care se respectă, gândul de a face un ban stând pe fundul meu şi aplaudând din buci ... sau neaplaudând deloc ... se află de departe în topul fanteziilor diurne care mă bântuie în timpul orelor de program. Dar ştiu în sinea mea că nu voi câştiga niciodată la Loto. Cel puţin nu the big Jackpot.

Prin urmare, the next best things ar fi, exact în această ordine:
1. să faci bani pentru că ai avut o idee genială şi alţii au pus-o în practică dar tu câştigi cel mai mult la faza asta
2. să faci bani pentru că ai avut o idee genială şi ai şi muncit puţin ca să o pui în practică dar foarte puţin comparativ cu câştigul acumulat
3. să faci bani chiar dacă nu ai avut o idee genială dar munca în sine a fost distractivă şi câştigul mulţumitor.

Oricare dintre cele 3 variante mi-ar produce infinit mai multă fericire decât să mă duc la serviciu on a daily basis ca să semnez o condică. Aşa că desigur că am percutat când am citit aici despre un concurs destul de atractiv ... 

Eu mă înscriu deşi nu îndeplinesc condiţiile de PR dar observ că există flexibilitate la capitolul ăsta. 

Şi, pentru ca totul să fie şi mai interesant dau mai departe provocarea la Pinguin, la Doamna de pe Marte (blog omuleţi - blog verde - omuleţi verzi - marţieni - doamna de pe Marte ;) ... cam de aici a pornit) şi la Jo. În taste să ne batem, în idei să ne tăiem ... and may the best post win the pot ;)!

Guilt

Confession: 

I HAD

-food
FOR BRUNCH!!!!!!! Shaorma to be exact ...

Ieri ingheţată la 1 leu gramu', azi şaormă ... What's wrong with me people? WHAAAAT? 

Jap-jap, somebody slap me!

Pentru că aşa e ţara

Ştiţi bancul ala cu viermişorii ... Un viermişor cu mama lui:
" - Maaami, maaami noi putem trăi într-o cireaşă?
- Da puiule, sigur că da ...
- Dar într-un măr?
- Şi într-un măr, normal.
- Într-o pară?
- Bineînţeles.
- Dar într-o banană?
- Putem şi într-o banană.
- Păi şi mami, atunci de ce trăim înt-un kkt?
- Pentru că aşa e ţara, puiule ... "

Aşa e ţara, domnilor ... Ţara cu capitala în care se demolează clădiri de patrimoniu. Acum vor să dea jos şi Pasajul Victoria!!! Detalii aici. Eu zic să dăm cu napalm peste tot oraşul. Să cadă clădirile ca muştele! Să plouă cu cărămizi şi praf de cretă! DAR, pentru că nu ne-am născut talibani, am putea încerca exerciţiul petiţiilor.

Zaza a avut o iniţiativă lăudabilă. S-a documentat, a scris, a produs jalbele. Nu trebuie decât să daţi copy-paste şi să trimiteţi la adresele indicate de ea pe site aici şi aici.

Viorica a iniţiat şi o petiţie online. Semnaţi-o, vă rog! Dacă simţiţi vreun pic de civism că se răscoală în voi. Dacă nu aţi amorţit de tot în praful, gropile, nesimţirea şi putoarea din acest oraş!

Pasul următor este să trimitem petiţia la presă. Să se facă vâlvă. Cât mai multă vâlvă. Nu putem să-i lăsăm să ne dezmoştenească, bucăţică cu bucăţică, de tot oraşul! Really!

Obsesia cu otrava


Azi m-am trezit cu urmatoarea melodie in cap: 



si de atunci o am in playlist ... adica over and over and over again ... 

PS. Descoper cu aceasta ocazie ca este vorba despre tanti care a cantat in deschidere la Massive Attack. Very nice. Very very nice. Si tanti, si concertul cu pricina. Nu am apucat sa scriu despre ... Poate urmeaza ... ca oricum s-a fumat :). Dar impresiile sunt impresii, nah. Si pozele, poze deci ... pe cat de curand poate se contureaza si un post.

Auditie placuta. Poate va obsedati si voi.

miercuri, septembrie 10, 2008

Planeta femeilor

Am dat 8 lei pe o inghetata de 85 de grame de la benzinarie - sursa cea mai apropiata. Nu imi pierd vremea sa ma intreb what was I thinking. Obviously, I WAS NOT. Deci what's done is done si asta e. DAR ... as mai manca inca una ....

So ... what to do, what to do? ... jap-jap 2 palme?